Cubul tăcerii

Autor:Aurel Petre


Adăugat de: ALapis

luni, 08 august 2016

E ceva ascuns în cubul tăcerii, gândeam,
O cauză în ecou se prăbușea peste mine
Și munții cei repezi răsunau ce priveam,
În cădere trezind intonații sublime.

Nepătruns visul însăși îmi vorbea la ureche
Și în trup mă strigau oglindiri nelumești,
Mareice valuri de stele comete
În smaraldul privirii mi-erau ochii cerești .

Și închis în cubul tăcerii tăceam,
Și-n frigul iernii mă hrăneam cu un soare,
Fulguind nevăzută, prin norii de plumb,
Câmpia albastră se-ascunsese în mare.

O corabie în zare orizontul ducea
Cu-al tău elexir în raze-ascuțite,
Ca aripa păsării o lume zbura
Spre ținuturi veșnice, nelocuite !


vezi mai multe poezii de: ALapis


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: L.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc pentru apreciere,dragă Miri !
Acel ''te'' nu-l pot scoate findcă se adresează cuiva. Ceea ce nu înțelegi se referă privire ca îmbrățișăre , deci poate avea brațe poetic :), plutirea prin îmbrățișarea cerului cu brațele privirii, e cam sucită exprimarea, recunosc, dar așa îmi place să scriu. Te mai aștept și pe viitor ca în vremurile bune :), nu mă supără opiniile critice, sunt constructive.
Cu drag și prietenie.
ALapis (autor)
miercuri, 10 august 2016



Mulțumesc, pentru trecere,Carmen! Nu e o stare e ca o meditație poetică a ceva din trecut spre prezent, aproape, în suflet, deci nu mă refer la mine în special :). Intrând mai rar doar pentru a posta câte ceva în biblioteca site-ului, nu prea am timp să citesc și să consemnez din poeziile celorlalți, iar ce nu-mi place nu mai critic, nu sunt bun de așa ceva.
Cu drag !
ALapis (autor)
miercuri, 10 august 2016



Superbă poezie, Aurel, felicitări !

Poate ar trebui să scoți acel "te" din al șaptelea vers ? Mie mi se pare că rupe ritmul...
iar versul "cu brațe privirii îmbrățișării cerești", nu îl înțeleg... ori e o greșeală de tastare, ori îmi scapă mie ceva. Sper din suflet să nu te superi !

Cu drag și prietenie,
mirimirela
miercuri, 10 august 2016



Am tremurat, în tăcere, citind versurile tale şi am recunoscut această stare de spirit... Am încercat-o şi eu de multe ori...sau ea m-a încercat pe mine! Cine ştie?
Ina M.
marţi, 09 august 2016



Mulțumesc pentru apreciere, Mihaela !
E posibil ,dar cred că fiecare vede în mod diferit în funcție de capacitatea de înțelegere poezia.
Cu drag !
ALapis (autor)
marţi, 09 august 2016



Versurile tale aduc vibraţii în orice suflet iubitor de poezie.
mihaela.sandu
marţi, 09 august 2016