Sortită mi-a fost dat cândva o întâmplare,
ca într-un vis-coşmar prin neguri să-ntâlnesc
un cârd pestriţ ales, de păsări zburătoare,
ce m-au găsit solie, tot omul să-l trezesc...
Trăiam un film pastel, în vis la început
cu mine solitar, privit de-ntreg soborul,
...sălbatic ca scenariu, dar paşnic conceput,
mai nici-o vietate să îşi dorească zborul...
Am perceput în triluri din liedul lor curând
eterna simbioză ce liber o-ncercară,
grăind aceeaşi limbă şi mai ales cântând
în Lumea făr-de-oprelişti, o lume făr-de ţară...
Miliarde ani uitaţi, vremuri fără Noi trăite...
Căminul lor, - Natura, - deplin le-aparţinut
şi-o-nvigorau mereu cu energii sporite,
pulsând Planetei Viaţă,...Culoare,...Conţinut...
Prin ţipăt trist şi jalnic îmi arătau acum
că nu-de-mult Veniţii, Noi, Creaturi umane
c-un egoism genetic şi-n destructivul drum
le-am mutilat din lume un tragic “Mondo Cane“...
Dintr-o dorinţă laşă, de crasă-mbogăţire
orbiţi de strălucirea prin prisme deformate
a unei lumi bolnave şi fără de simţire,
aceiaşi Noi distrus-am cu conştiinciozitate !
Aerul, Pământul, Apa, - preţios Permis de viaţă,
otrăvite bestial, permanent şi tot de Noi,
azi plângând încătuşate, ne-ntorc spatele cu greaţă
pe o Terra travestită-n tristă cloacă de gunoi !
...
Leoarcă în subconştient, brusc trezit din nou în vis
mă simţii cu Noi, dar singur, rupt în film, incoerent...
...Haos în realitate... Scump se pierde-un Paradis
ce -l ucidem Noi cu toţii...N-a fost vis...e-un act dement !...
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Ma bucur si iti multumesc pentru apreciere, draga Ina, dar mai presus de toate faptul ca, desi departe de unde traiesc eu, simt ca vibrezi pe aceeasi frecventa... Pentru mine e enorm de trist sa creez o poezie impregnata numai cu dulceata, cand in jurul meu/nostru, tot Noi distrugem cat putem si mai ales, ce nu este numai al nostru...
Cu mult bine si inspiratie fertila!
Dan
Dan Eugen Munteanu (autor) luni, 22 august 2016
Un vis urât care devine realitate... O problemă care ne afectează din ce în ce mai des! Ai pus-o frumos în versuri! Mi-a plăcut! Cu drag,
Ina M. luni, 22 august 2016
Veveriţele zburătoare din Asia nu zboară propriu-zis, dar pot plana din copac în copac, datorită membranei subţiri dintre picioare, ce le foloseşte ca o paraşută.
Citate şi Maxime:
Civilizaţia este procesul de eliberare a omului de oameni. Ayn Rand
vezi mai multe poezii de: Dan Eugen Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: