Copil cu sufletul izvor

Autor:aspiranta


Adăugat de: aspiranta

marţi, 05 iulie 2016

Copil cu sufletul izvor

Mângâi cu gândul cuvintele nespuse
Dorind să văd copilul cu sufletul izvor,
El nu știe de-abis ori vorbele ascunse
E fluturaşul clipei, stăpân pe al său zbor.
Și iată-l, vine, copilul cel hoinar
Aleargă către mine c-un crin îmbobocit,
Mă trage-n ploaia caldă, la margini de hotar
Să-mbrățișez lumina din noul răsărit.
Pășesc cu pietate prin iarba-nrourată,
Iar el îmi spune vesel să fiu mereu senină
Să râd nevinovat, ca-n vremea de-altădată,
Cu sufletul curat despovărat de vină.
Tristeţea de o vrea pe-ascuns să mă doboare
Să fug de umbre reci și ceața vălurită,
Sălaș să-mi fac îndată la margine de zare
Printre copacii liberi și vorba nerostită.
Acest copil revine mereu în drumul meu
Când clipele de-a valma pe umeri se așează,
Mă duce acolo sus, în universul său
Şi-mi spune tainic:"Neîncetat visează!”


vezi mai multe poezii de: aspiranta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc, estera si te rog sa-mi ierti intarzierea cu care ti-am raspund, te astept mereu cu drag sa-mi citesti poeziile!
aspiranta (autor)
luni, 18 iulie 2016



Frumos scris , imagini deosebite ,
Am poposit cu placere si de data aceasta .
estera
miercuri, 06 iulie 2016