Cod numeric de unul

Autor:Gerra Orivera


Adăugat de: Gerra Orivera

miercuri, 21 octombrie 2015

-rebeliunea din iris-
*Criticului Blând*

timpul lumii a devenit casabil
semnalul de alarmă sfâșie ce-a mai rămas rotund în oameni
neasumată îmbrățișarea se stafidește la jumătate
erodează gestul iubirii
din care firidă să-mi scot râsul căci iată
periodic nu mai știu să merg decât pe riduri a spaimă
mă-ngrijorează mersul melcului cenușiu arterele se revoltă organizează
proteste stradale periferia instituie dictatura maselor
galaxiile din vertebră intră în insolvență
aripa cheamă zadarnic vulturul
să mai nască un prometeu cu ceruri în pântec

anticipez implicarea într-un proces ce se vrea lucid
sub tunică de ascet
deschid ușa zilei comune în afară acolo pare
să se petreacă totul jocul celest mută piesele în rețeaua luminii
restituirea supremă jinduită însetată mereu
totului afară pe litere pe silabe pipăirea fără tăgadă
mereu furându-mi linia orizontului
pretutindeni mi se-ntorc uimite privirile căutător virgin iau cu mine candoarea
ca pe-o armură sub lupa cordului analizez
cine zâmbește atingerilor durerea însingurării în țipăt mut îmbracă secunda
sub cascadă vuietul cărnii strivite și eu unde
ecourile cine absoarbe cui amplifică spațiul locuibil când se fărâmă
sufletul cum își strânge pliurile timpului
sub mușcătura efemerului
palma trecută fără tandrețe peste piatră rănește fără să elibereze
focurile dinlăuntru să îmblânzească izbirea de gratii
dialectica existenței e pumnul în plexul solar
trezirea e doar axioma ființării între predestinare și liberul arbitru
strunit de ochiul văzător a toate
încolțește sămânța unei noi șanse în genunchiul bătătorit de smerenii

nu-mi doresc dulcea ispită liniștea alunecarea în somn
periclitează arhitectura înluminării

doar pe tăișul pumnalului piciorul tăriei găsește esența
ploaia acidă a realității
pe sub care furișez îmbrățișări aseptice străinului din colțul gândului
călește aderența la miracol vindecă răul de înălțime
prea sensibil ochiul trage oblonul să nu-l scrumească lumina
escaladez necunoscutul
umbra capătă contur blochează valva muririi
vigoarea din piatră se strâmtorează dacă jertfa nu rotunjește înțelegerii pupila

pentru ai anihila puterea abisul se privește în ochi


vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ce pot să spun Criticule? Mă bucur că licuricii mei ajung la destinație și luminează zglobiu visele tale! Restul îmbrățișărilor le-am trimis deja în poezie și văd că le-ai primit! Cu mare drag.
Gerra Orivera (autor)
joi, 22 octombrie 2015



Mulțumesc pentru fidelitatea împărtășirii, Marius! Cu drag, îmbrățișări!
Gerra Orivera (autor)
joi, 22 octombrie 2015



Pe câmpia criticii alerg cu tălpile goale şi spre mine vine un ocean de licurici trimis de tine, draga mea Gerra, să-mi inunde oboseala din '' vertebrele flautului - Maiakovski ''.
Da, Gerra, uneori şi mie mi-e dor să dau cu pumnul în plexul robotizat al muncii de zi cu zi, dar mă cheamă iarăşi sensibilitatea adormită sub masca dură de ascet. Da, şi eu aş vrea ca procesul lucid să fie, dar simt că sunt multe, prea multe flori şi trebuie să navighez ca un lichid în vasele comunicante: dacă nu-s ascet sufăr existenţial, dacă sunt ascet sufăr spiritual. Şi eu întorc privirile, şi eu caut crizantema creaţiei, şi eu văd personaje nemişcate de secole cum părăsesc tablourile adormite şi vin spre mine ca o dureroasă chemare la desprăfuirea arderii, dar, mă repet, asceticul trezeşte în mine un dureros ecou –pentru că sunt omul care arde pe ramul versului- dar asceticul mă poartă pe frunza existenţei dincolo de furtuna neantului. Iar elementul plus este credinţa.
Gerra, îţi mulţumesc pentru minunatele rânduri adresate mie şi să ştii că la fiecare poezie a ta eu pun cuşma tăcerii şi intru în catedrala sufletului tău creativ, smerit, să iau lumină din tablourile aşezate neuniform în uniformitatea minunatei tale creaţii.
‘’ palma trecută fără tandrețe peste piatră rănește fără să elibereze...dialectica izbita de gratii…’’ dar ce s-ar întâmpla dacă palma ar fi trecută cu tandreţe? Stiu, Gerra: ar lumina-o aşa cum Iadul luminează Raiul cu flăcările lui.
Şi mai e ceva de zis: te îmbrăţişez cu sufletul, misterios, enigmatic şi frumos FENOMEN numit GERRA.
Scuza-mă pentru eventualele greseli, e ora 03,15 .
CRITICUL BLIND
joi, 22 octombrie 2015



Imi place stilul tau. Te-am urmarit si o voi face incontinuare Gerra.
marius_b
miercuri, 21 octombrie 2015



Îmbrățișări Simona!
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 21 octombrie 2015



Am citit versuri profunde. Fără cuvinte!
simona
miercuri, 21 octombrie 2015