Coboara toamna

Autor:Octavian Goga


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Coboara toamna-ncet din slava,
Naframa galbena-i rasare
Si peste varfuri de dumbrava
Ii flutura departe-n zare.
Atat de jalnic geme vantul,
Cum s-a pornit acum sa zboare,
Pare c-a prins in drum cuvantul
Unei neveste care moare.
Pe urma lui un plans se-mparte
Si-n taina codrului strabate,
Ca niste fluturi -; soli de moarte -;
S-alunga foile uscate.
Lumina soarele si-o frange,
De somn pleoapele i-s grele,
In jur de patul alb isi strange,
Mai des, cernitele perdele.
Din geana lui abia o raza
Imi mai aluneca pe frunte
Si tremurand imi lumineaza
Argintul firelor carunte


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.