Cântecul celui mai înalt turn - Arthur Rimbaud

Trândavă juneţă
Roabă orişicui,
Din delicateţă
Viaţa mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ţi arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.

Trândavă juneţă
Roabă orişicui,
Din delicateţă
Viaţa mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

Inima, sărmana,
Văduvită-amar,
Are doar icoana
Preacuratei, - dar
Preacuratei, oare
Cum să-i faci rugare?

Atât am răbdat,
Că am şi uitat.
Temeri şi dureri
Au plecat în cer.
O sete bolnavă-mi
Toarnă-n vine-otravă.

La fel şi-o livadă
Lăsată-n păragini:
Lauri şi pătlagini
O-nfloresc, şi-i pradă
Muzicii barbare-a
Muştelor murdare.


vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.