Clipe de viaţă

Autor:Cârdei V. Mariana


Adăugat de: miana

duminică, 28 iunie 2015

Divină-i cărarea
ce duce în pădure,
și este străjuită
de rugii vezi de mure.

Un pâlc de violete
și două, trei brânduşe,
cu albe floricele
gătiţi-s corcoduşii.

Cuprinşi de încântare
urcăm vioi cărarea,
un verde crud mijeşte,
senină este zarea.

Mă strângi uşor de mijloc
și eu mă prind în joc,
sărutul tău mă arde,
tot trupul îmi ia foc.

Mă-nvăluie dorinţa
pe care o trăieşti,
o patimă nebună,
când spui că mă iubeşti.

Şi inima îmi bate
în piept atât de tare,
încât am sentimentul
că sunt nemuritoare.

Se poate să ai parte
de dragoste în viaţă,
dar frenezia clipei
o dată te răsfaţă!

O ciută speriată
răsare în cărare,
se duce să s-adape,
că cerbu-i la izvoare.

Acela e momentul
în care procreează,
iubirea-i confirmată
când iedu-şi alăptează.


vezi mai multe poezii de: miana


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Frumuseţe
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu aceasta poezie esti nemuritoare! Foarte frumoasa!
stomff
luni, 29 iunie 2015



Natura insasi e o poezie, iar cand ochiul sufletului poetului o vede asa, se nasc versuri incantatoare. Frumos, am citit cu bucurie poezia ta.
andreionthepoetry
duminică, 28 iunie 2015



Şi inima îmi bate
în piept atât de tare,
încât am sentimentul
că sunt nemuritoare...

frumos scris...
danab
duminică, 28 iunie 2015