Cind toamna

Autor:Alexandru Gherghel


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

Cind toamna dorul plinge-n suflet
Duios ca intr-un dulce cint,
Gindesc la o craiasa mindra,
Ce doarme-n cel mai scump mormint.

Si-n minte-un cintaret imi vine — ii stiu cintarea pe de rost —
Strein, necunoscut de nimeni
Sau poate insumi eu am fost.

Am ratacit in anii tineri
Pe alte tarmuri dus de-un vis.
Dar visul il adun farime
Acum din funduri de abis.

Cintam in noptile-nstelate
Un dor ca mine de strain,
Un dor ce se schimba-n acorduri
Nascind cu-al soarelui declin.

Si la o poarta feodala
Craiasa palida mi-a-ntins,
Cu mina alba ca zapada,
Un crin de buzele-i atins.

Dar toamna, revenind cu cintul
Schimbat-am cintul in delir
Si-a mele doruri — triste doruri — in flori culese-n cimitir.

Mormintul ingheta cu visu-mi
Sub frunzele cazute-ntii,
Si-o cruce — umbra nepatata —
Veghea la tristul capatii.

Departe-a trebuit de-atuncea
Povara doliului sa port,
Tacut, nemingiiat de nimeni
Caci cintecul de-atunci e mort!


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.