Vinul singuraticului - Charles Baudelaire

Ocheada ce ne-o face anume o galantă
Ca raza albă-a lunii, cu farmecu-i buimac,
Atunci când se oglindește alene într-un lac
Și-și scaldă-n valuri line mândrețea nonșalantă,

Sau scuzii cei din urmă ce-i are un jucător,
Ori gura libertină a zveltei Adeline,
O muzică de noapte cu sunete caline,
Ce, dând ecou durerii, ne umple de fior,

Nu prețuiesc atâta, butelie profundă,
Cât tarile balsamuri ce burta ta fecundă
Pentru poet le ține în tainițele ei.

Tu-i dăruiești speranță și viață și junie,
Și-orgoliul, o comoară ce chiar și-n sărăcie
Ne facem să ne credem egali cu niște zei.

traducere Octavian Soviany


vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.