Şarpele care joacă - Charles Baudelaire

Leneșo, ce-adânc, aproape
Trupul tău m-aduce,
Pielea strălucind în ape
De oglinzi năuce!

Prin adâncu-ți păr (o mare
Risipind nebune
Unde, aromind hoinare
De-azur și cărbune)

Ca o navă-n zori încearcă,
Uluită foarte,
Visătoru-mi suflet parcă
Drum spre-un cer departe.

Nici amar, nici dulce n-are
Loc în ochii-ți: două
Giuvaere reci în care
Fier cu aur plouă.

Farmec pur, cum calci buimacă
De-atât ritm s-ar pare
Că un șarpe-n aer joacă
Pe-o nuia la soare.

Legeni capul de copilă
Leneș să se culce,
Pui de elefant cu-agilă
Balansare dulce.

Ți se-ntinde și se-ndoaie
Trupul ca o navă
Clătinată care-și moaie
Pânzele în slavă.

Cum ghețarii plini de furii
Ies, topiți, din maluri,
Când îți urcă apa gurii
Către buze, valuri,

Parcă beau balsamuri grele
De amar și glorii
Și-mi presară-n suflet stele
Bolțile cu norii.


traducere din franceză de Ion Caraion


vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.