Nenorocul - Charles Baudelaire

Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aș purta
E Timpul scurt și Arta lungă.

Lăsând orice mormânt celebru,
La fel c-un toboșar cernit,
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marș funebru.

- Atâtea giuvaeruri sunt
Uitate-n beznă și-n pământ,
Dormind în veci necercetate;

Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil și rar
În taină și singurătate.

traducere Al. Philippide

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.