Ceva mai mult decât nimic

Autor:Agafia


Adăugat de: Agafia

marţi, 27 octombrie 2015

Când tăcerea se sparge în timpane
aud şoapte sub pleoapa pământului
şi stau la taifas (pe braţe de cruci) cu
atâtea nume purtate de uitări
încerc să vă adun din ele
mă găsesc doar pe mine
sau poate eu sunt voi
ceva mai mult decât nimic
şi atunci încep să mă împrăştii în cuvinte

Cine eşti tu
ce-mi tulburi limpezimea oglinzilor
cu miros de tămâie şi flori ofilite
Procust râde
eu îmi cioplesc gândurile
într-o formă doar de mine ştiută

Auzi cum sună pământul lasciv
am să învăţ să fiu piatră
fără nici o crăpătură prin care să visez
răsunet doar când ploiele muşcă din noroi
încrâncenată-n mine
să zdrobesc pădurile virgine
la vânătoare de răspunsuri printre hăţişuri
până când voi aluneca
netulburată de rotirea anotimpurilor
într-o a cincea dimensiune


vezi mai multe poezii de: Agafia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Bine ai venit pe site , Agafia !
Imi place modul tau de a scrie , multitudinea de imagini frumoase si desemnarea unui tipar (Procust) al vietii , al modului de a dirija chiar si emotiile , de a le inchide intr-o ...piatra:)

Imi place mult ..."să visez răsunet doar când ploile muşcă din noroi"

Ma bucur de postarea ta si astept , astept...presimt ca voi avea surprize placute :)
Adina Speranta
joi, 29 octombrie 2015



Multumesc!
Agafia (autor)
miercuri, 28 octombrie 2015



Felicitari!; mi-a placut mult; cu tot dragul; revin,
simona_mara
marţi, 27 octombrie 2015



las totusi semn ca am trecut si iti zic bun venit
traian
marţi, 27 octombrie 2015



poezie cu mesaj foarte important
darius
marţi, 27 octombrie 2015