Cetatea soarelui

Autor:Corneliu Moldovanu


Adăugat de: cristi

vineri, 23 ianuarie 2015

I

In albii secate nisipu-arginteaza
Roind nesfarsite manunchiuri de raze,
Ce-n urma, rasfrante, spre soare se cem
Precum s-ar intoarce in stupul etern

Pe-ntinse fagasuri zvantate din funduri
Sclipeste ostirea maruntelor prunduri;
Sub bolta de-arama topita, tresare
Tarana crapata, spuzita de soare,
Si razele ard ca impungeri de tinte —
Pamantul te frige si umbra-i fierbinte.
Sub goana de flacari ce-neaca vazduhul,

In balta secata se macina stuhul;
De arsita campul e-ncins si razbit
Ca fanu-n imasuri iti pare cosit

Si zarea nu fierbe de freamatul muncii,
Nici chiotul vietii la poalele luncii
Ci vested pe lanuri sta graul de vara,
Isi clatina spicul usor de povara;
Dorm holdele mute, sub cer dogorind -O vita flamanda s-aude mugind

II

Procesiunea
In zarea crestata de turle si pomi
E noua cladire a vechii
Sodomi -Basm nou ce traieste etern din vechime:
Orasul de vitii - cetatea de crime!
Trufase palate sclipesc orbitor
Ivind la ferestre podoabele lor,
Pe cand la biserici (azi colturi de strada)
Stau crucile strambe aproape sa cada.
Si glasul credintii rasuna-n zadar
Prin limba de clopot ce dangane rar.
Alaiul porneste bogat, numeros:
Icoane, odoare si carti din prisos,
Si prapuri, si facle cu stropi de vapai,
Cadelniti ce-si clinchena-a lor zurgalai,
Odajdii in fir de matase tesute,
Feloane brodate cu flori de iacint,
Si carje plimbate de mani pricepute
Si moaste inchise in racle de-argint:
O garla de aur ce curge solemn, -Doar singura crucea ramas-a de lemn!
In valuri multimea tot curge si vine:
Trec barbile albe in siruri senine;

Fruntasii cetatii in straie de gala,
Fruntasii credintii sclipind poleiala:
Trec osti de tot felul - pe jos si calari,
Din pinteni si arme varsand scaparari, —
Si raza-nfrateste al ostii tezaur
Cu sfant si smeritul icoanelor aur; .
In urma norodul; copii ce petrec,
Batrani ce in glume de noapte se-ntrec,
Toti vantura-cinste, - tomnatici holtei -Ce smulg din multime priviri de femei, -In soapta au zambet si-n rasuri indemn
Convoiul e vesel, bogat, si - solemn!
Alariul rasuna de cantece sfinte,
S-opreste, si iarasi pomeste-nainte, -Citesc la raspantii al slujbei mister
Si rugi pentru ploaie se-nalta la cer:
«Isuse prea dulce, aibi mila de noi, «Si sfarma zagazul opritelor ploi! «Aibi mila de rege si tara, — de clerici (Ce au drept mirese a tale biserici) «Indura-te,
Doamne, de bietul convoi, «De oastea ce-i gata sa plece-n razboi, -« Caci tu esti lumina cea neamurgita, «Izvorul de mana si cuget senin, «Toiagu-n primejdii si straja-n ispita «Acum si in vecii veciei - amin!»
Dar soarele pururi, catand spre pamant,
Si-apasa privirea in aurul sfant, -Icoanele-s grele si bratele moi:
Se-ntoarce bogatul, desertul convoi
Si arsita creste mereu mai fierbinte:
Se manie cerul cand inima minte.


vezi mai multe poezii de: cristi


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.