Urnă - Cesar Vallejo

Sunt oarba pasăre măiastră
ce prin lentila unei răni priveşte,
de globul pământesc legată
ca de o urnă care se roteşte.

Şi lama sunt; dar mă sileşte
prostia cea vrăjmaşă să sfâşii
volutele de goarnă,
volutele de goarnă strălucind de silă,
muiate-n vechiul yaravi.

Sunt puiul unui condor jumulit
de archebuza cea latină;
plutesc în Anzi la suprafaţa omenirii
precum eternul Lazăr de lumină.

Mai sunt incaşul har ce se frământă
în aurite temple botezate-n
fosfaţi de rătăcire şi cucută.
Arar, simt cum din pietre stă s-asmută
o pumă, nervii rupţi, prin moarte.

A Soarelui dospire;
zaţuri de umbră, de simţire!


vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.