Cercuri de lacrimi

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

sâmbătă, 27 august 2016

Era o seară de sfârşit de vară,
c-un cer atât de roşu spre apus,
de parcă cineva, acolo sus,
ştia că sângele îţi fierbe, iară,
căci ai tăcut când multe-aveai de spus.

A fost, apoi, o noapte înstelată
încât părea că nu mai are cer
Pământul, în derivă prin eter,
ca şi privirea ta înfuriată,
cu strălucirea-i rece, de hanger.

Doar lacul liniştit, cu unde line,
ţi-a înţeles tăcerea şi a plâns
în cercuri mici de lacrimi ce s-au strâns
din două mici izvoare cristaline,
doi ochi ce, să dispară, le-au constrâns.

Ai înotat, o vreme, printre ele,
pe apa tresăltând în mici fiori,
şi ai simţit cum, din văzduh, uşori,
coboară îngeri albi, trimişi de stele,
atât de buni, atât de iertători.

Şi l-ai iertat din nou - a câta oară -
ţi-a apărut alt cer, cu stele mii,
ce îţi păreau ai timpului copii;
doar apa lacului era amară
în noaptea-ceea de sfârşit de vară.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.