Cele 4 Peceţi - Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...

Autor:Th3Mirr0r


Adăugat de: th3mirr0r

sâmbătă, 16 mai 2015

CARTEA CELOR 4 PECEŢI


*** Ah, nici umbra, nu-mi zăresc... ***



Ochii-mi saltă răsăritul,
De sub pătură de ceaţă -
Oare-oi fi nefericitul,
Trecător, prin astă viaţă?!




Ah, nici umbra, nu mi-o văd,
Printre lacrimi, însorită -
Şi mi-i dor ca s-o revăd,
Printre paltini, înflorită!..




Unde-n lume, e sfârşitul,
Din tăcerea despărţirii?
Nu-i străbate ciripitul,
Sub durerea amintirii!..




Nici o umbră, nu-mi revine,
Să mă strângă într-o moarte,
Ca o cobră, lângă mine,
Alungând singurătate...




Stă acolo, printre paltini,
Ciripind, prin lumea sa -
N-o mai văd, cuprins de patimi...
Sunt doar eu... şi umbra mea...




O, voi, daţi-mi infinitul,
Să mă şterg din univers!
În şuvoi, să-mi trag sfârşitul,
Făr' de rimă, făr' de vers...


Să port straie, dintr-o slovă,
Peste munţi, peste câmpii,
Spre străvechea mea Moldovă,
Să-mi revăd o clipă, plopii


Şi să văz dacă mai trece
Câte-un suflet, hoinărind,
Pe-unde umbra-mi, să petrece,
Către codru, frunzărind


Câte-un vis dintr-a amiezii
Scânteiere făr’ prihană,
Alergând odat’ cu iezii
Care zbiară după hrană,
Căci a sufletului cumpeni,
Să amestecă sub norii
Veşniciei strânsă-n cremeni,
Dintr-un stih al depărtării –


Ş-atunci slova, ţi-i ca frunza,
Într-un tainic legământ,
Iară Veşnicia-I Muza
Care-l pleacă spre pământ,


Că veşmântu-i, o-mpleteşte,
Presându-şi Adevăru-I,
Că-n Suflarea-I, copleşeşte
- Precum clipa, întru zboru-i,


Când ai vrea ca să mai steie,
Sufletu, cu drag, s-o soarbă,
Veşnicia-n Chip, să-i deie,
Precum firului de iarbă,


Când I-arată pe-un să crească,
Cu sclipiri de nestemată,
Din Văpăia Sa cerească,
La alegerea-I, chemată,


Cătră lume, să-şi avânte
Câte-o umbră aplecată,
Să-ţi agiungă a ta frunte,
Spre pământ, înduplecată,


Ca o frunză, în căderea-i,
Când un vers, tresaltă gura-i,
Ca să-ţi spuie de durerea-i
Fericire-n chip, sub lira-i,


Când mormântul regăseşte,
Unde-i scrisă Veşnicia
Ce-n adâncuri glăsuieşte,
Arătându-şi străşnicia

De-unde-şi alţă vechi izvoare,
Dezlegând a lumii toate
Scrise taine, sub zăvoare,
Care slova-I, le împarte,


Ca o umbră, când din trupu-ţi,
Se răsfrânge spre pământ,
Şi-ntr-o clipă, priceputu-ţi’,
Dintr-al slovei viu veşmânt!..


...
Ah, nici umbra, nu-mi zăresc...
Şi ce mai sunt, fără de ea?!



2012-2013 ©Th3Mirr0r
Cartea celor 4 peceţi – Partea a II-a – Pecetea Durerii


vezi mai multe poezii de: th3mirr0r


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un suflet sunt ce rătăcesc
Fără de umbra mea.
mirimirela
sâmbătă, 16 mai 2015



Dupa cugetu-ti, trairea.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
sâmbătă, 16 mai 2015



Poezie plina de sensibilitate
bobo
sâmbătă, 16 mai 2015



Multumesc, la randu-mi, pentru lectura. Sa ai folos, din tot ceea ce culegi!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
sâmbătă, 16 mai 2015



Ma bucur foarte mult ca nu m-am bagat la somn si te-am prins punand poezii pe site! Felicitari pentu tot..
ioana
sâmbătă, 16 mai 2015