Catrene

Autor:Florica Ghigeanu


Adăugat de: FloricaGhigeanu

luni, 15 august 2016

În noaptea târzie lângă crudul mormânt
Pâlpâie liniștit o candelă și florile plâng.
Numai crucea ce străjuiește la a ei frunte
Rămâne simbolul trecerii pe a lumii punte.
***
De mii de ani anotimpurile se tot rotesc , nu se opresc.
De tot atâta vreme, venim și plecăm. Este ceva firesc.
La chemare, sufletul zboară din casa lui cea veche.
Prietene, toarnă-mi vin, umple cupa! Voi petrece!
***
De ce atâta interes pentru grâne şi palate
Ştiind că pleci lăsându-le pe toate?
Oh! Viaţa pe pamânt, moartea în adânc.
Peste milenii arheologii vor găsi praf în vânt.
***
Îl primea fanfara cerului, plângeau norii și suspina o fată.
Se auzea o muzică emoționantă și lin murmurată.
S-a lăsat o tăcere adâncă și mintea rătăcea ca o nălucă.
Iubirea, singurul lor mesager, va avea viață veșnică.
***
Când îngerii porțile cerului ți-au deschis
Ea te aștepta liniștită la umbra unui vis.
Iubirea năvalnică s-a spart ca valul de recif.
Mereu fiecare sfârșit aduce un nou început.


vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.