Catrene

Autor:Florica Ghigeanu


Adăugat de: FloricaGhigeanu

joi, 25 februarie 2016

Străbătută de iubire, cum e cerul de lumină

A trimis gândul drag ghirlandelor de stele

Și-n nopțile îmbrăcate de Luceferi în splendoare

Pășește ușor printre trandafiri o dulce visătoare.

***

Aș vrea printre ”oameni abia ieșiți din mâna zeilor ” să trăiesc,

În locuințe largi căptușite cu scoarță de copac să odihnesc,

Să fiu una dintre femeile viteazului ce nu sunt la fel de geloase.

Aceste nații sunt încă supuse legilor firii. Câtă puritate, Doamne!

***

Dă-mi Doamne ultima putere a lui Samson.

Să mă prăbușesc odată cu toți nemernicii,

Să uit că am fost frumos, cinstit și încrezător,

Să uit de amor, să uit de dor și apoi să mor.

***

Oriunde, la orice vârstă, dragostea este aceeași

Plină de afecțiune se ascunde în privire.

Cu ea începe viața, un drum cu multe încercări,

Călită în ispită, adâncă mâhnire și iubiri.


vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.