Cărări albe

Autor:AnaMar


Adăugat de: AnaMar

marţi, 18 octombrie 2016

Sunt albe cărările pe care merg cu pas grăbit,
Nu regăsesc pe ele, nimic din ce-am trăit.
Totul e alb și fără semne că aș fi fost prezentă,
In astă lume tristă, tăcută și absentă,
În care totul curge, ca apa unui râu stătut,
Prea plin de vise moarte, de renunțări și de regrete din trecut.
Aș vrea să regăsesc, măcar un crâmpei,
Dintr-un final al vieții mele, cu miros de tei,
Și zâmbet onest și dor nesecat și vis nesperat.
Dar, din pacate, toate par eșuate, ca pe-o mare secată,
Dintr-un motiv de care eu nu mă fac vinovată.
Pot doar să regret,
Pot să plâng și să iert.
Dar știu, că nimic din toate astea,
Nu vor putea să-mi redea,
Bucuria pierdută din inima mea,
Si nici simfonia iubirii , ce ne-a unit pentru o clipă,
Cu mirosul florii de tei, ca sub o tainică și protectoare aripă!


vezi mai multe poezii de: AnaMar


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.