Caprarflorin - creaţii proprii

Asemeni unui pescăruș,
Cu risipiri de fâlfâiri ușoare,
E dorul meu ce-și cată alinare
In zborul lin spre-al nopții greu urcuș.

Ieri mi-a murit cheful de viață,
Degeaba-am stat să îl resuscitez,
Căci dus a fost și-s fără de speranță,
S-a stins în mine și cel din urmă crez.

Străbate infinitul ce ziua ne desparte,
Iar eu ușor voi trece al nopții dulce prag,
Aici ești lângă mine și totuși ce departe
Sunt clipele senine ce le-mparțeam cu drag.

Să deschidem din nou iubirii o poartă,
Chiar dacă e cheia prea ruginită
S-o facem țăndări, forțând altă soartă,
Să frângem tristetea in noi impietrită.

Sufletul meu s-a împărțit în două
Când ai plecat, târziu, pe drum de seară,
O parte-ai luat-o pe calea ta cea nouă,
O alta mai continuă să doară.

Eu sunt
Un biet versificator în rime ușoare,
Romantic trubadur al inimilor voastre,
Ce port iubiri pe aripi de visare

Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.

In focul iubirii de cântec și viață
Au ars ne-mpacatele inimi,
Ca torțe ghidând drumul plin de speranță
Spre calea dreaptă-a luminii.

Se-nchide-n mine-un univers
Cu ale sale valuri
Si-n jocul lor mă răscolesc
Trecute idealuri.

Ne naștem din iubire,
Din seva ei de lacrimi și suspin,
Din firimituri de bucurii
Inghițite cu nesaț