CĂLĂTOR ÎN TIMP

Autor:andreionthepoetry


Adăugat de: andreionthepoetry

sâmbătă, 05 septembrie 2015

O clipă mi-aş răpi din timpul meu
Ca să călătoresc în viitor,
Dar vai! Acolo aş putea uşor
Să simt că cel trecut sunt însumi eu!

Să fiu trecut în viitor - ce dramă!
O stare care fiinţa îmi destramă…
Şi-atunci mai bine rămân în prezent,
Unde îmbătrânesc frumos şi lent.

De fapt, chiar viitoru-n prezent vine,
Căci timpul a-nceput să se comprime
Şi cred că-i comprimat deja prea mult,
Căci şi prezentul parcă e-n trecut…

Ce tristă soartă lumea a avut:
Şi viitorul nostru a trecut…


vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Călător în timp.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ma bucur ca ti-a placut si-ti multumesc de lectura si comentariu!
andreionthepoetry (autor)
duminică, 06 septembrie 2015



Ce frumoasa trecere prin timp ...trecut , prezent si viitor se impletesc ,se contopesc . Si alegem sa traim in prezent , timpul central, poate singurul care conteaza , cel care genereaza trecutul si construieste viitorul .

Interesanta poezie , subtila , profunda :)

Cu drag!
Adina Speranta
duminică, 06 septembrie 2015



Multumiri pline de bucurie si voua, Dominic, Mitica, Adina si Gerra!

Comentariilor voastre pe fond, Adina, Gerra, foarte pertinente si care ma bucura prin pozitia adoptata, nu le raspund decat ca sunt aproape total de acord cu viziunea voastra.

Mai intai de toate, cred ca la Dumnezeu timpul nu are relevanta decat ca unealta de indreptare oferita omului, in stradania lui de a se mantui. Iar daca noi putem avea reprezentarea acestui fapt, scapam de lanturile temporalitatii, fara a ne sustrage parcursului temporal obligatoriu, insa trecand prin timp, timpuri si timpi cu detasare revelatoare.

As spune totusi doua vorbe despre notiunea de viitor:

Cred ca exista un viitor al veacului acestuia biblic, care nu ofera o perspectiva pozitiva decat pentru cei ce se sustrag mersului decadent al lumii. Despre acest viitor am vorbit eu aici, pentru ca acesta este cel care trebuie sa ne preocupe, atat la nivel individual, cat si la nivel de societate. Dar mai ales la nivel individual.

Si cred ca mai exista un viitor mai larg, care razbeste prin intunecimea veacului acestuia si ii poarta pe cei ce se delimiteaza de trendul descendent, spre un orizont de existenta mirifica, pe care acum nici nu-l banuim.

Putem transcende etapele timpului si putem intui aceasta stare de lucruri, dealtfel profetita in Biblie (Noul Ierusalim), daca reusim sa facem apel la aceasta facultate a organelor spirituale, de a accede la misterioasele bogatii promise de Pronia divina. Aceste lucruri nu se dobandesc prin logica, ci prin simtire si credinta, intradevar.

Dar pentru a ne putea gandi la acest viitor, cel minunat, la acest destin final (harazit doar celor ce vor razbi in acest veac prin statornicie in credinta si prin insusirea trasaturilor crestine), trebuie sa constientizam tragismul unui prim viitor, care ne asteapta daca nu ne racordam la voia Tatalui. Va fi ca o sita ce va cerne graul de neghina.

De aceea aduc in discutie viitorul acesta, care pentru cei multi va fi trist.
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Întru-cât timpu-i circular (contrar aparențelor de liniaritate) trăim într-un prezent continuu și pe cel ce-am fost și devenirile! Dacă aparent suntem înlănțuiți de prezent prin unul din cele șapte corpuri ale noastre, cel fizic, prin celelalte șase putem călători oriunde pe arcul timpului, cu condiția să ne dăm voie, să avem credința că o putem face! Pentru că nimic nu se mișcă în univers fără investiția de încredere că acel lucru îți stă în putință! De fapt, cu cât călătorim mai mult cu atât vom fi mai bogați adunând nestemate de pe toate meridianele timpului! Cu un singur lucru nu-s de acord din călătoria ta minunată Andrei, că-i soarta tristă în prezentul continuu în care se-neacă și viitor și trecut deopotrivă! Suntem contemporani cu nașterea sfântă a Luminii, cu răstignirea și învierea, cu sculptarea lui Moise cu popularea altor planete! Cât mister ne sparge în căușul inimii irizări de astre, ce spectacole de trimfuri și căderi, imperii și genii, oameni simpli frângând genunchi de smerenii, fascinant! Pianul timpului te-așteaptă să creezi și recreezi concertele lumii, să le adaugi nota ta unică, deci de ce e trist destinul Andrei?! Eu cred că-i fascinant, o bucurie divină!
Cu drag!
Gerra Orivera
sâmbătă, 05 septembrie 2015



să fiu trecut în viitor... tare faină rostire...
dar nu cred că-i tristă soarta lumii, zicând că viitorul trece... prin prezent.
vorba bătrânului Nichita „amintirea întîmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut”
şi tot mai multe amintiri frumoase vin...
adina coltea
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Usor de citit si placut. Frumos Andrei. Felicitari!
M Horlaci
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Foarte adevărat! Te felicit!
Dominic
sâmbătă, 05 septembrie 2015



E deja ieri. ...spre mâine. ... :)
mirimirela
sâmbătă, 05 septembrie 2015



:) Frumos spus...

Uff, acum, ca e ora asta tarzie, nici nu mai stiu daca e azi sau maine :)
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Dar te ai întors ! Și parafrazând poezia ta, aș spune că azi, pentru mâine, va fi ieri.
:)

Foarte frumoasă !
Cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Multumesc, draga mea Dana!

Si tu fii binecuvantata, cum dealtfel chiar esti, caci se vede din splendoarea creatiilor tale minunate!
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 05 septembrie 2015



Şi-atunci mai bine rămân în prezent,
Unde îmbătrânesc frumos şi lent...corect,andrei..:)
superba poezia..
fii binecuvantat!
danab
sâmbătă, 05 septembrie 2015