Ca peştele-n ac

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

joi, 17 septembrie 2015

Între mine şi vorbe
Se iscă furtuna,
Tornadǎ avidǎ
De om şi de cale,
Ce-ncearcǎ să-mi facă
Necazuri, nebuna!
Aruncându-mi în faţă
Trǎirile goale.
Să mă-ntorc la zei
În Olimp?
Ar fi o şansǎ,
Sau, poate,
N-ar fi deloc.
Aşa cǎ, revin
La esenţǎ,
Cǎ-i de folos
Ca un noroc.
Şi asta se-ntâmplǎ,
Mai curios,
Cu alţii.
Cu mine…
Bogat sau sǎrac
Oricum aş fi,
Vezi bine,
Tot mǎ voi duce
La fund
În stihii,
Tǎcut
Ca peştele-n ac.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Felicitari pt aceasta poezie inspirata.
Dragos
joi, 17 septembrie 2015