Bragagiu - creaţii proprii

Nopțile cu Lună
Trec ușor ca zâne
În tăceri ce sună
Pe coline spâne.

„Toamna se numără bobocii!”
Așa ne-nvață o zicală,
Dar cum ne amăgesc excrocii
Adăugând cifre de fală!

Zorii și-au deschis petale
După ce-au cântat cocoșii
Semănând departe-n vale
Picături de raze roșii.

Prostuța mediocritate
Se tot pretinde ca măreață
Amestecându-se în toate
Ca târgoveața de la piață.

Vocea nopții violete
Umple lumea-n mângâiere
Pe-ndelete, pe-ndelete
Cum se-ntinde-un strop de miere.

Depărtările-s aproape
Înecate moale-n pâclă,
Iar întunecatu-n ape
Trage-adânc cu greu de sticlă.

1

Salcia plăpândă
Una, pe-nserate

Aștept ningeri de parfumuri,
Fulguirea de albine
Și băltoacele pe drumuri
Cu vederile senine;

Noaptea mi-i așa aproape
Că-i ating mătasa blândă
Când ea trece peste ape
Cu pășirea tremurândă.

Netezesc cu palma muguri:
Știu că-n ei ascunse-s frunze
Doar c-aceste strâmte juguri
Ca tăcerea-i de pe buze.