Să dăm cu-al vorbei zar... - Boris Pasternak

Mă-ntrebi a cui poruncă-anume

Limba smintitului aprinde?



Să dăm cu-al vorbei zar

Precum grădina mea

Cu mirt şi chihlimbar

Abia, abia, abia.



Să trăncănim, de vrei,

Cu ce ceremonie

Sunt frunzele de tei

Stropite cu lămâie.



Acele lunii, cine

Le lăcrimă-n vergele,

Printre ecluze pline

De geam cu jaluzele?



Şi flori îmi presără

Pe preşul de la uşă?

Scoruşul scutură:

Cursivă jucăuşă?



Ai să mă-ntrebi: dar cine

Dă lunilor lungime?

Şi cui mărunt nu-i pare

Nimicul şi îl doare?



Şi cine-n arţar, prostul,

A pus atâta fast,

Şi nu-şi părăsi postul

De la Ecleziast?



Şi buzelor de dalii

Ai să mă-ntrebi – din humă -

Cine le suflă: „Gata,

Căzu şi-ntâia brumă!”

Iar frunzele răchitei

Pe-alei, pe la spitale,

Le vântură pe dale?



Zici: cine porunceşte?

Păi, zeii cu firi crunte,

Puternici peste fleacuri,

Stăpâni peste-amănunte.



Ghicită-i bezna morţii?

Nu ştiu, dar viaţa, doamnă,

I-atât de-amănunţită,

Ca liniştea de toamnă.




Traducere de Marin Sorescu

 

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.