Muzica - traducere V.Bragagiu - Boris Pasternak

Turn de-apă-i casa de aici.
Pe strâmta scară uzi și-n tropot
Purtau pianul doi voinici
Ca spre clopotniță un clopot.

Pianul înălțând ca-n rai
Din largul mărilor urbane
Ca pe platoul din Sinai
Purtând poruncile cu anii.

Și iată instrumentu-i sus
În sală-nscris ca în agendă
Orașul larmelor supus
Rămase-n ape de legendă.

La catul șase din balcon
Privea artistul tot pământul
De parcă-n palmă ca un domn
El îi primise legământul.

Când s-a întors porni ca val
Trăirile claviaturii,
Din gândul propriu un coral,
O misă-n foșnetul pădurii.

Tuna improvizarea iar
Nopți, flăcări, bulevardu-n ploaie
Ursita plânsă solitar,
Viața de hudiți în gunoaie.

Așa-n târzii întunecări
În schimbul cinstei fără titru
Shopin scria la lumânări
Vis dalb pe negru de pupitru.

Ori lăsând lumea pătimaș
Cu patru neamuri de-amintire
Pe-acoperișuri de oraș
Tunau furtunile valkirii.

Sau când ca-ntr-un infern aprins
Sculând o sală pedantescă
Tchaikovsky soarta a deplâns
A lui Paolo și Francescăi.
1956
Traducere de Victor Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc..si pentru postare si pentru comentariul lasat...
adevarul e ca imi plac scrierile poetilor rusi...
fiti binecuvantat pentru ceea ce postati aici,in biblioteca site-ului..
cu pretuire,
danab
joi, 24 martie 2016



Dragă Gerra! Uneori mi se dă de înțeles că eu sunt un îndrăgostit de poezia rusă. Nu e chiar corect. Eu citesc și poezie rusă. Asta ar fi mai corect. Am acelaș tremur gingaș când îl citesc pe Wang Wei, Șota Rustaveli, Rabindtranath Tagore, pe Esenin și Eminescu. Nu e importantă naționalitatea, ci Poezia. Rușii au noroc de poeți. Sau, poate, o iubesc și-o stimează mai mult. Unii ruși spun că cel mai mare poet rus al veacului XX este Blok, alții - Esenin, alții - Vysotsky, unii - Pasternak etc. Fericiți oameni! Am și eu perioadele mele de poezie rusă. A fost un timp când muream după Blok. „Necunoscuta” o declamam încântat, măcar că n-am un pic de talent și atracție pentru declamație. L-am iubit(și-l iubesc) pe Esenin, dar pe Vysotsky!!! Cuvinte nu-s. Pe Okudzhava(de fapt se pronunță - Okudjava) îl ador și-l stimez, l-am descoperit(pentru mine) pe Fet, Klyuiev. Și am descoperiri noi și noi. De Pasternak mi-a fost frică. El are o limbă rusă uimitor de precisă și în același timp neobișnită. El a început cu simbolismul, iar eu nu prea sunt atras de diferite mode literare. Dar de un timp încoace am dat de poeziile lui din ultimii zece ani a vieții lui. Știi, el a părăsit hățișurile simbolismului și s venit la o poezie străvezie ca un cristal. Anume - un cristal este poezia lui. Străveziu absolut și șlefuit așa că eu gem de rușine când îl traduc. Un an în urmă nici nu îndrăzneam să mă gândesc că voi traduce din Pasternak. Pentru mine și acum este o minune că îndrăznesc. Dar nici nu-ți închipui cum nu-s mulțămit de traducerile mele. Însă simt că mai ceva nu pot. Cristalul acesta nu este rece ca la prima vedere. El vibrează, tremură, trăiește și este atât de gingaș că uneori mă trec sudorile numai când mă ating de ea - Poezia lui Boris Pasternak. Mulțumesc că ți-a plăcut, dar dacă l-ai citi în original nu știu ce vei spune. Eu mă simt nefericit.
bragagiu
joi, 24 martie 2016



Am și eu Victore, o traducere acasă, dar poezia de-acolo are o curgere rece! Sub traducerea ta fac cunoștiință cu un Boris cald, vibrând tandru! Cu drag
Gerra Orivera
joi, 24 martie 2016