Muntele si valea - Bogdan Petriceicu Haşdeu

Nebun, nebun de mii de ori
Acel ce cată grâu şi flori
Pe munţii rătăciti în nori:
Sunt tari: sunt nalţi, sunt de granit,
Dar fruntea lor cea triumfală
Abia rodeşte cu sfială
Un muşchi mărunt şi otrăvit.
Priviţi, priviţi aceste văi,
De râulete şi de căi,
De busuioace şi de clăi
Brăzdate ca un curcubeu:
Se scaldă struguru-n lumină,
Şi iese mierea din albină,
Şi totu-i plin de Dumnezeu!
Nu sus, nu sus la cei avuţi,
În norii fumului pierduţi,
Se nasc fecundele virtuţi.
Poporul ce suspină jos
E singur valea roditoare,
În care creste grâu şi floare,
Bun şi frumos!...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Bogdan Petriceicu Haşdeu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.