Bacovia

Autor:Balan Tiberiu


Adăugat de: Balan Tiberiu

duminică, 18 septembrie 2016

Din furcă ridic receptorul,
Se-aude un mut dezacord.
Și-mi pierd și curajul și tonul,
Îl simt, Bacovia-i mort.

Iau vinul și beau cu putere,
Pahare trântesc și se sparg.
Oh, inima iar mi te cere
Și demoni cu aripi decad.

Las receptorul în furcă.
Privesc cum frunzele plâng.
Spre cer rugăciunile urcă,
Iar noi am rămas pe pământ.

Mai singuri, mai singuri de-acuma,
Cu ochii în lacrimi de tot,
Voi bea din pustiu întruna,
Căci iată, Bacovia-i mort.


vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Din nefericire, nu-l poate citi. Dar îl va simți, oriunde ar fi acum.
Balan Tiberiu (autor)
duminică, 18 septembrie 2016



Un omagiu plăcut poetului Bacovia! Păcat că nu şi-l poate citi... Cu drag,
George PENA
duminică, 18 septembrie 2016