Muntele Fuji - Aurel Rău

Tot stând cu somnul de vorbă,
lumina m-a-nvăluit.


Voindu-mi scrise impresiile,
strivind în litere florile
zilei duse,
m-a prins târziul orei şapte.

Şi, ridicându-mi din pagini privirile, iată muntele
Fuji:
zeul alb
în albastru

Îl văd acum ieri Hokusai, în plan secund.

Răsare azi prima dată. Netemător
de seisme,
urcă-n punctul cel mai de sus
al planetei.

Arzând străin

Adăugat de: Cristian Ovidiu

vezi mai multe poezii de: Aurel Rău








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.