ALapis - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonet LXI

    Au răsărit pe boltă, doi ochi scântei în pleoape,
    Ce mi-au zburat în simțuri ca meteori din stele,
    Când dragostea visează, mireasmă-n larg de ape,
    Doinind lumina-n ghețuri prin arse emisfere.

  • Cântec

    Mă mai strigă dorul seara,
    Amintindu-mi de-a ta clipă,
    Ochii tăi îmi sunt comoara
    În săruturi de ursită,

  • Sonet LX

    Noaptea, în coroane de suspine,
    Umblă goală pe poteci în gene,
    Sălcii-n unduiri îți umblă-n tine,
    Peste șoapte-n buze de poeme.

  • Sonet LIX

    Lacrimi arse le-ai ascuns în soare,
    În tăceri oceanu-i nesfârșit,
    Lasă-mi valul, ce i-ai pus hotare,
    Să te mângâie pe țărmul iubit.

  • Lui Eminescu

    Suspină-n codru amintirea doinită-n versul său,
    Luceafăru-i scânteie somnul, plutind cu-al său ecou,
    Și Sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți,
    Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți.

  • Sonet LVIII

    Am făcut un popas lângă inima ta,
    Într-o zi fără glas, într-o clipă răpus,
    Pe sub streșini de cer slăbiciunea dansa,
    Iar povestea visa într-un cântec ascuns.

  • Sonet LVII

    Batrâne raze ard cu flăcări vii
    Eternitatea, în coptul tău veșmânt,
    Cu taine ce în tine-au legământ
    Ca fumul nopții peste stele mii.

  • Sonet LVI

    Mai spune-mi ceva despre tine,
    Mai spune-mi, mi-ești visul de-atunci,
    Când ochii de-amurguri adânci
    Ard buze-n nestemate rubine.

  • Sonet LV

    Stele-n ochii tăi mor în nopți deșarte,
    Zâmbete-n văpăi glasuri le răsfață,
    Tineri trandafiri se desfac în șoapte
    Și tu arzi în mine primăvara toată.

  • Sonet LIV

    Tu ai rămas în existență undă de simț nimicitoare,
    Distih naiv ai împletit, săruturi de magie oarbă,
    Acolo ochii-s aruncați, agale sălcii de visare,
    În zbor cu brațe de ecou, pe cer cu stelele în barbă.