ALapis - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Sonet VII

    În orizonturi, cu țărmuri cerebrale,
    Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul,
    Își duce timpu-n balade abisale,
    Lumina clipocind în somnul nopții templul.

  • Sonet VI

    Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde,
    Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi,
    O undă se adapă și-n suflet se dezmierde,
    În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi.

  • Sonet V

    O dulce lumină răsare în noi,
    Priviri cu suspin se întorc în cetate,
    O piatră vegheaza a hotarelor foi,
    Gradina iubirii înflorește în noapte.

  • Sonet LIII

    Au albit cireșii-n zările-absolute,
    Cerul în retină își scrie-n memorii,
    Îți absorb privirea-n basme nevăzute
    Când petrec în noapte voalul tău visării.

  • Sonet LII

    Frunze de april se deschid smerite,
    Ore răsfirate foșnesc sticla bolții,
    Pe la porți râvnesc zilele-nsorite,
    Dinții lor de lapte înverzindu-și colții.

  • Sonet IV

    De vină-i o idilă cu priviri pierdute,
    Atunci când s-a stropit cu vin ideea,
    Și-o stea și-a zbuciumat luminile-absolute
    Că șarpele-i de vină, și odiseea.

  • Sonet LI

    Nu ți-am văzut, și nici acum nu știu,
    Tăcerea ochiilor, doar sufletul hilar
    Sau trist, în albe știri de calendar,
    Rătăcitor în gândul purpuriu.

  • Sonet L

    Cântă pământu-n mirajul său tăcut.
    În umbre dragi, ce-au plămădit o lume,
    Ascult cărările ce-n cale m-au pierdut,
    Vrăjit în labirintul pulberii nebune.

  • Sonet XLIX

    Trec penitențe prin genele scripturii,
    Sprâcene înverzite înmuguresc mirate,
    Orașul iar își zbate în clocotul armurii
    Trăirile făpturii în firi abstractizate.

  • Sonet XLVIII

    Iubirea noastră-i un răsărit retroactiv,
    Nedefinit, din incantații siderale,
    Iar eul e cel ce pulsează abstractiv,
    Vibrând activ instinctul său de conservare.