Atunci... mă golesc de mine

Autor:Agafia


Adăugat de: Agafia

joi, 27 octombrie 2016

dimineaţa muşcă arborii
din faţa ferestrei
îşi amplifică languroasă cântările
te privesc
cu degetele, îţi conturez surâsul
prins într-o rază
tu eşti încă departe
în adâncul de somn şi vise
îmi lipesc trupul de somn
îi simt tresărirea
sub mâinile iubitoare
dorinţa cum se deschide
plăcerea blândă de a mă ştii aici
la îndemâna iubirii tale
palpabilă iluzie conturată
în forma sufletului
acolo unde nimic nu este
în afară de noi
prin câte iubiri
am trecut
căutători disperaţi
până să iubim dincolo de sânge
o durere surdă arde în piept
să beau gândul pe care mă odihnesc;
ţi-aud respiraţia cum se pliază
peste ritmul inimii,
şi atunci, mă golesc de mine
să fiu în întregime imaginea ta.
tu râzi,
mă săruţi,
ai gust de cafea amară
băută în dimineţi populate
de prezenţa constantă
a nefiinţei iubirii noastre.


vezi mai multe poezii de: Agafia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

o poezie a frumosului.
marinela
duminică, 30 octombrie 2016



Te felicit, mi-a placut foarte mult!
Sanda
duminică, 30 octombrie 2016



Multumesc, pentru lectura si cuvintele frumoase!
Agafia (autor)
vineri, 28 octombrie 2016



Multă dorinţă, multă tandreţe, multă eliberare !
Sentimente profunde reliefate în versuri sensibile!
Frumos !
stefan doroftei doimaneanu
joi, 27 octombrie 2016



O lectura deosebita am gasit aici Agafia ,
Felicitari
MONA
joi, 27 octombrie 2016