Atâtea

Autor:Adrian Erbiceanu


Adăugat de: Adrian Erbiceanu

duminică, 05 iulie 2015

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare;

Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă topesc în ochiul lui tomnatic,
Atât de trist şi-atât de singuratic;

Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Încât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veşnic să te chem.

Atâtea ape mor pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa cea dintâi

(Din vol. Confesiuni pentru două generații)


vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoase versuri, iti spun și eu bine ai venit!
andreionthepoetry
luni, 06 iulie 2015



Imi place. Te felicit.
ioana
duminică, 05 iulie 2015



Frumos
mirimirela
duminică, 05 iulie 2015