Atât de simplu şi alambicat

Autor:Ioan Grigoraș & Liliana Trif


Adăugat de: nutzu

joi, 27 octombrie 2016

- Mă uit pe stradă şi e tot pustiu,
Ninge-ntr-o doară, alb şi cenuşiu,
Aş vrea să mor, să stau, nici nu mai ştiu,
De eşti aproape sau e prea târziu

Să punem ghetele la primul cat
Şi praful să-l ascundem după pat.
E-atât de simplu şi alambicat.
Să fac rocada ca să ies din mat?

Mă uit la tine şi mi-e dor de noi,
Azi parcă curge timpul înapoi
Spre vremurile-n care amândoi
Dansam şi pe zăpadă şi-n noroi.

- Se-aşterne praf de stele peste gând
Şi burgu-mi pare-un animal flămând,
Acolo, lângă zid, din când în când,
Mă-ntorc atât cât să te văd plecând.

Dac-aş putea trăi din ce-am avut
Aş strânge-n palmă ultimul minut
Şi lacrimile-acelea ce-au căzut
Sub cerul tău şi-al altui început.

Dar nu-mi ajunge timpu-nghesuit
Între noi doi şi minus infinit,
Azi te parcurg cu pasul obosit
Mi-e dor şi nu-nţeleg, unde-am greşit?

Ioan Grigoraș & Liliana Trif


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mă-nclin, marinela...
nutzu (autor)
luni, 31 octombrie 2016



O poezie plina de sensibilitate,
scrieti minunat dragilor !
marinela
duminică, 30 octombrie 2016