Vieţi - Arthur Rimbaud


O, enormele alei ale țării sfinte, tindele templului!
Ce s-a făcut cu brahmanul care mi-a deslușit! Proverbele? De-atunci, de acolo, văd încă și pe bătrâne!
Îmi amintesc de orele de argint și de soare către fluvii, cu mâna soaței pe umărul meu, și de mângâierile noastre în picioare în câmpurile piperate.
Un zbor de columbe scarlate tună în jurul gândirii mele.
- Surghiunit aici, am avut o scenă pe care să joc capodoperele dramatice ale tuturor literaturilor.
Vă voi arăta bogățiile nemaipomenite.
Observ istoria comorilor pe care le găsirăți. văd urmarea! Înțelepciunea mea e tot atât de disprețuită cât e haosul. Ce-i neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă?

Adăugat de: Gerra Orivera


vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.