Şireata - Arthur Rimbaud

Charleroi, octombrie 1870



Brusc, în sufrageria cea brună, cu miros
De fructe şi vopsele, înşfac o farfurie
Cu nu ştiu ce mîncare din Belgia, fălos
În uriaşul scaun, cum mi se cade mie.

Ascult, mut, orologiul şi fericit mă-ndop.
Uşa, bucătăriei acum dă să se crape
Şi suljnica apare, dar nu ştiu cu ce scop;
Baticu-i ştregăreşte e desfăcut aproape.

Şi, tot plimbînd un deget mic şi tremurator
Pe-obrazu-n catifeaua-i de piersică, uşor,
Cu buzele făcîndu-mi o mutră de tot hazul,

În faţă blinde-mi pune, şi nici nu i-am cerut;
- Apoi, aşa – desigur, să capete-un sărut - ,
În şoptă : “Simţi tu oare ? un frig mi-a prins obrazul…”.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.