Ars Muriendi

Autor:lorena.craia


Adăugat de: lorena.craia

duminică, 11 septembrie 2016

Se luptă gura, amorţind
Şi mintea-n resemnări, băltind;
Nimic să sper, nimic să ştiu –
Să reclădesc tot în pustiu.

Mai bate vântul pe cuvinte
Şi cade bruma celor sfinte
Pe scrisul searbăd, fără rost,
Ţinându-te bătrân şi prost;

Când preaslăvim limbaj de lemn,
Uşor, uşor, parcă mă-ndemn
Să bat cinci cuie în sicriu,
Unde să dorm, fără să ştiu

Nici cât de goală este cartea,
În care lupii îşi ţin partea,
Nici cât de pline, poate, sunt
Nemerniciile-n cuvânt.

Nu se va naşte anotimp,
Care să cureţe, în timp,
Înmuguriri pe ram bătrân
Ale sonetelor ce-ngân.

Nu poate fi nici primăvară,
Nici toamnă, iarnă şi nici vară,
Care să-ngroape, dezgropând
Ce-a mai rămas din crud cuvânt.

Pecete pun pe fruntea lor:
Sunt inamici iubirilor,
Se ţin de mâini în vrăjmăşii,
Reverberând nimicnicii.

8 august 2016, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.