un ou ciudat e inima ‒ din care se strecoară lumina firavă pe
care voi păşi • astăzi sau mâine – sau cer – sau etern • sau
poate cînd ochii magici vor pluti – pitiţi în silabe – prin vast
şi prin singur • nimeni cu vâslele de priviri ale vidului • ori cu
aripile de respiraţie apneică ale infinitului • căci e o capcană
de zdrenţe argintii în orice făgăduială a săniilor ce sărută cu
viteză zăpada • şi o încolăcire prea tulbure în timpul prea
adânc ca să poţi exista • ceilalţi îşi măsoară deşeurile cu
sângele – cu strămoşii – cu geologia fanfarelor • tu zîmbeşti
frigul stelar ca pe un semn cu sensul străin de cuvinte • cauţi
un pas al depăşirii – al transgresiunii finale – un tărîm
nesăţios al năpîrlirilor spiritului • cu liber pe absenţa treptelor
– abjuri cu fiece gând toate peceţile moştenite • strălucind de
negru – cu golul lacrimilor halou sau mandorlă a neantului •
cu departele adeverit de străin • faci din armura exilului
condiţia statornică a evanescenţei • devin astfel ce traversez –
monstru sau chip dement de zeu • trăiesc prin hirsutele pieriri
inversate • lăsînd în urmă cadavrele a tot ce se poate numi –
iar în umbră versatilitatea nesfârşită a numerelor • fixez aerul
ca să-mi delocalizez privirea • arunc evidenţele evidate cu
care voi vă hrăniţi • părăsesc fără aripi – fără vas – labirintul
oglinzilor şi atolul obsedant al imaginilor • şi las să alunece-n
nitescenţă toate cicatricile cu care eul mă poate chema •
... unicul îşi scobeşte astfel solitudinea cu care navighează... •
Distribuie: