În noapte - Anna Ahmatova

Pe bolta cerească, luna abia de mai e vie
Prin norii mărunţi, curgători, tremurători.
La palat, santinela, supărată, privirea cenuşie
Şi-o aţine sever pe ceasul din turn. E spre zori.

Soţia infidelă se întoarce acasă,
Faţa îi este sobră şi îngândurată,
Iar cea credincioasă de nelinişte-i arsă
În îmbrăţişarea visului, sufocantă.

Dar ce mi-i de ele? Acum o săptămână,
Suspinând dureros, i-am cerut lumii iertare.
Însă acolo e năbuşitor, şi-am ieşit în grădină,
Să privesc la stele şi să ating lira-n uitare.
(1918, Moscova )
* * *
Luna s-a oprit dincolo de heleşteu
Şi se pare a fi geamul deschis
Al casei amuţite, luminată aprins,
În care s-ar fi întâmplat ceva rău.

O fi fost adus stăpânul – jertfă de omor,
Să fi fugit stăpâna cu vreun iubit,
Or fiica cea mică s-o fi prăpăstuit,
De-i găsiră doar pierdutul pantofior...

Simţind primejdia pe cale să vină
Ca mâine pe pământ – noi am amuţit.
Bufniţa îşi ţipă mortuar prelungul bocit
Prin vântul ce sufocă şi om, şi grădină.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

numai bucurii mi-aduci Gerra.
Multumesc.
CRITICUL BLIND
marţi, 16 iunie 2015