AnaMar - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Ce-ar fi lumea

    Ce-ar fi oare lumea fără visători,
    Să le crească aripi, să înalțe-n zbor,
    În regat de vulturi, dincolo de nori,
    Pe cei ce nu pot, a visa de vor?

  • Gânduri din vacanță

    Mi-e trupu-nfierbântat de diamante,
    Din soare scurse, pe nisip încins,
    Mi-e inima ocean de dor fierbinte,
    De tine plâng, călcând pe jar nestins.

  • Nu-mi lua iubirea!


    Nu-mi lua iubirea, ivită din tine,
    Din verde-auriul irișilor tăi,
    Din zâmbet de buze frumoase, caline

  • Refuz

    Refuz să mai scrâșnesc ca pietrele-n râuri,
    Refuz să mă mai sparg ca valurile-n mal,
    Împrăștiindu-mă-n fragmentate chinuri,
    Luate de apele tulburi și duse-n aval!

  • Umbră întunecată

    Simt pe urmele mele, umbra neagră a morții,
    Ce-acoperă treptat, umila umbră a mea.
    Caut să mă ascund, dar își arată colții,
    De fiecare dată, când s-o uit aș vrea.

  • Orașul

    Orașul, oază de freamăt în care te pierzii,
    Și-n care noaptea nu diferă de zi
    Decât prin lumina, ce inundă pe străzi
    Și face ca oamenii să pară că-s vii.

  • Sunt

    Sunt muzica mării
    sunt sunetul blând al viorii
    mă-nalț cu Beethoven
    și visez pe Chopin

  • Poem de iubire

    Să arzi vâlvătaie pe ruguri de foc,
    să plutești prin flăcări, cu inima plină,
    să dansezi scânteie, prinsă în lumină,
    să te-nalți în fumul straveziu de lună,

  • Ca să-mi alin dorul

    Mă plimb prin păduri încărcate de rouă,
    încercând să-mi alin dorul de tine,
    fiecare copac este trupul tău, într-o haină nouă,
    eu sunt doar o frunză, ce abia se ține.

  • Știam c-ai să pleci...

    Știam că într-o zi ai s-apari
    Și ai să faci popas de o clipă,
    În misterul secretelor mari,
    Adus de un flutur pe-aripă.