AMNEZIE

Autor:LARISA BĂLAN


Adăugat de: LarisaBalan

miercuri, 29 aprilie 2015

Timpul şi-a închis zâmbetele triste
Într-un turn de fildeş...
Sunt amintiri ce zac cu uşile de focuri aprinse,
În închisori în care mintea n-are leac.

Aş sparge zidurile groase,
Dar mi-e teamă să nu le rănesc,
Căci la suprafaţă pietrele sunt arse
Şi dau cu pumnii fară defapt să lovesc.

Când pietrele au început să cadă pe rând
Şi zidurile sub Soare s-au dărâmat,
Fiara cu sânge-amar din cuşcă s-a eliberat,
Iar eu m-am trezit în genunchi plângând...

Am stat acolo poate ani,
Am stat şi am aşteptat să-mi iasă monştrii,
Dar ei nu au apărut nici ieri, nici azi
Nu le-am găsit nici umbrele fumurii desenate pe aştrii...

Timpul şi-a închis zâmbetele triste
Într-un turn de fildeş,
Dar ale noastre nu-s permise
Căci suntem prea săraci...

Îngrozitorii cu suflete de porţelan,
Cu armuri, cu măşti, mărşăluim pe ritm de cor
Zidurile n-au căzut, nici nu s-au crăpat!
Tot timpul, noi am fost singurii închişi;
Suntem atât de bătrâni, atât de stinşi...


vezi mai multe poezii de: LarisaBalan


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

'' Timpul şi-a închis zâmbetele triste
Într-un turn de fildeş,
Dar ale noastre nu-s permise
Căci suntem prea săraci...''

caci....este un cuvint introdus din lipsa de epitete?

te rog Larisa sa slefuiesti poezia si sa-i dai farmecul asteptat...
mie imi place cum scrii si te astept cu drag....
CRITICUL BLIND
miercuri, 29 aprilie 2015



Frumos
oana
miercuri, 29 aprilie 2015



Placut!
mihai
miercuri, 29 aprilie 2015



Un poem al extremelor frumoase.
petrica_c
miercuri, 29 aprilie 2015



Bine ai revenit Larisa! Imi era dor sa citesc o poezie frumoasa de a ta.
alex
miercuri, 29 aprilie 2015