Amintiri

Autor:Mircea Ivanescu


Adăugat de: ioana

joi, 22 ianuarie 2015

imi aduc si acuma aminte
de ungherul mereu innoptat,
desi era asezat in lumina cuminte,
pe peretele linga soba-al tabloului mat

de prea multa vreme trecuta, unde surideau
cu funde in par doi copii.
Amindoi au murit
— e-o amintire urita numai a mea, adica
— si mii

de vorbe am facut despre asta.
Si eu trec mai departe prin timpul urit
care-i numai al meu.
Doar atit

despre coltul acela al camerei acum
rasturnate, care a fost a mea intr-o vreme
— si aceasta ar vrea sa fie o
parabola cu intelesuri uscate.


vezi mai multe poezii de: ioana


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.