Amintiri de la bunici

Autor:Aurel Petre


Adăugat de: ALapis

vineri, 03 iulie 2015

Îmi amintesc cu drag de-atunci,copil la țară,
În verile trăite frumos cutreieram,
Și nu aveam astâmpăr, ce aer respiram!
Mă colindau cu viața minunile de ceară.

Eram un gânditor ce reflectam de-atunci,
Mereu un curios ce tot mă intrebam:
Ce e această lume? prea multe nu știam,
Avem câțiva anișori,cred că aveam doi ani.

Bunicii erau bucuria ce sincer mă purta,
Bunicul cu povești de lume și de viață,
Îmi raspundea adesea ce el atunci credea,
Ce este lumea asta ,de stele-mi povestea.

Erau țarani cu stare,au fost mereu cuminți,
Cu treburi toată ziua prin câmp sau prin ogradă,
Cu datini si tradiții erau ca niște sfinți,
Erau întelepciunea adusă din baladă.

-Măi ,Stano, ce nepot deștept avem pe lume!
Cu glasul blând bunicul ades se minuna,
Mă admira sărmanul ,mereu se bucura
Că aveau un nepot ce ziua-i bucura.

Ograda îmi era toată cuibar de nebunii,
Mirat îmi faceam jocuri si multe bucurii,
Pe animalen-n grajd le admiram cuminte
Vorbeam ades de cu ele, de ce nu spun cuvinte?

Bunicu-mi explica,tataie îi ziceam,
Ce rost își are vaca ce sta-n saiaua sa,
Și pasările de ce oua și câinii de ce latră,
Pisica ce rost are, de ce ea mieuna?

Era o lume caldă și cerul respira
Prin liniștea de seară cocoșul era tonul,
Ce orele cu viață ades le perturba,
Bătând trufaș din aripi ce mândru mai era.

Bunica îmi era dragă, ades mă mângâia,
Nu avea timp de vorbe mereu trebăluia,
Să facă pâinea casei dospita în copaie,
Apoi ardea cuptorul, ce pâine mai ieșea!

Prin tinda casei vechi aveau războiul ce țesea,
Iarna era anotimpul, croindu-si zestrea sa,
Macate ,pânză,preșuri, covoare țarănești,
Pe toate le știa bunica, adusă din povești.

Erau țărani munciți de ziuă până-n noapte,
Aveau un car și-un bou ce munca nu-i păsa,
Trăgeau la jug săracul ,dar el nici nu simțea,
Agale-i erau pașii când carul îl trăgea.

Îmi însoțeam bunicul când țuica el făcea,
Din poamele ogrăzii în putini le punea,
Urcate-n car de lemn cu roți mari din uluci,
Plecam în sat cu dânsul,cazanul de atunci.

Prin ulița din poartă,eram mai mărișor,
Cutreieram țărâna și praful verii strâns,
Copiii de atunci, puțini, noi ne stângeam,
La gârla satului adesea ne scăldam.

Mergeam ades la rude ,la verii mei din sat,
Prin porți se strângeau seara oamenii ce discutau,
Nu aveau alte distracții, stăteau și povesteau,
La toți dam bună seara chiar de nu-i cunoșteam.

Eram copil din târg, un vechi oraș din timp,
Fii de țarani au fost părinții mei ce dragi,
Purtați de firul vieții s-au stabilit atunci,
Așă le-a fost vrerea luminilor adânci.

Păstrez în amintire acele vremuri duse,
Crescut în steaua vieții,purtat de nostalgii,
Ce a fost odată în satul dintre lunci,
Si ce este acum? doar amintiri apuse.


vezi mai multe poezii de: ALapis


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc, Miri, Darius, Adina.
Adina, am reeditat poezia,ai dreptate erau multe inexactități,
daca mai sunt te rog sa le arați.
Mulțumesc
ALapis (autor)
sâmbătă, 04 iulie 2015



Nostalgica poezie, si desi mai ai cateva greseli de tastare si unele de exprimare , mesajul e foarte frumos si emotiv! Felicitari,Aurel!
Adina Speranta
sâmbătă, 04 iulie 2015



M-au impresionat mult aceste randuri. Te felicit
darius
vineri, 03 iulie 2015



Cât de frumoase aceste amintiri , Aurel , câtă nostalgie mi ai picurat în suflet ... te invidiez , într un fel frumos , pentru inspirația acestor momente . Parcă m am văzut , copil , pe ulița copilăriei mele... Frumos...
mirimirela
vineri, 03 iulie 2015



Multumesc, Alina si Dana.
ALapis (autor)
vineri, 03 iulie 2015



foarte frumos :)
ali
vineri, 03 iulie 2015



frumoasa descriere..parca am fost acolo..
felicitari!
danab
vineri, 03 iulie 2015