Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii - Alexandru Vlahuţă

O-ntâlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare.
Pururea împresurată de priviri cuceritoare —
Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii —
Ea pășește, zâmbitoare,
Arborându-și pretutindeni “semnele-i particulare”:
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

La o parte! trece zâna veseliei zgomotoase.
În tăcuta noapte-a morții ea e râsul și lumina…
Plângă de durerea țării cârtitorii și fricoșii,
Peste rănile-i deschise, radioasă trece zâna,
Ca un steag de biruință pe un câmp albit de oase…
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

Legănându-se din șolduri, trece zveltă, zâmbitoare.
Tu-ți plângi neamul pus pe cruce, la răspânte de pieire,
Plâng de-nvăluirea țării, în mormântul lor, strămoșii.
Ea, cu farmece-n privire,
Grațiile și le plimbă, în costum de vânătoare:
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

Adăugat de: nowadays

vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.