Prinos de flori - Alexandru Andriţoiu

Veneam cântând spre ochii-ti visatori,
cu mari buchete-n brat. Aveai pe masa
gradini si-alei de felurite flori,
ca în Liban, pontifica mireasa.

Flori ce plutesc pe apa, flori de fulgi,
sau flori în munti, pe niste stânci severe,
flori grase tolanite-n clime dulci
si flori ce cresc sub cer de sticla-n sere.

Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
si de neprihanita-i vâlvataie,
ai pus sub indoiala un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.

M-am razbunat atunci pe flori. Si sunt
dusmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastând
hectare mari de flacari si arome.

Fara gradini prin anii mei te plimbi,
pradând frumos dactilii amintirii.
Am palmi însângerate si cu ghimpi,
ca-n drum am palmuit toti trandafirii.


vezi mai multe poezii de: Alexandru Andriţoiu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.