Aduceri aminte - Aleksandr Puşkin

Când glasul zilei pentru noi toţi se trece
Şi amuţeşte oraşul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,
Atunci încep în paşnica tăcere
A mea chinuitoare priveghere,
Căci noaptea arde-n mine vie
Mustrarea cugetului meu;
Îmi fierbe mintea mea cea slabă şi învie
Un roi de gânduri negru, greu...
Aducerea aminte-mi desfăşoară
Tot zapisul urâtei vieţii mele,
Citindu-l cu necaz şi pocăinţe grele,
Eu tremur blestemând viaţa mea amară
Şi plâng amar ş-amar mă jeluiesc,
Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu mult drag, eu vă mulțumesc, domnule Lican!
Din păcate, nu am mai putut edita postarea, ca să adaug numele traducătorului, așa că l-am pus la comentariu :)
La mulți ani de ziua României! :)
Adina Speranta
marți, 01 decembrie 2020



traducere Alexei Mateevici
Adina Speranta
duminică, 29 noiembrie 2020



Amarăciunea vieții de poet e mare, cine nu simte in gânduri ,e liniștit și nepăsător.
Mulțumesc Adina,
Cu drag.
ALapis
luni, 20 iulie 2015



Salut aducerile aminte,Adina, deşi eu nu mă jeluiesc!:)))) Foarte frumos!
Gerra Orivera
duminică, 19 iulie 2015