Vreau inima-mi să se-nsenine - Aleksandr Blok

Vreau inima-mi să se-nsenine -
Să-mprăștii visele în vânt?
Dar la răscruce nu știu cine
Mi-așteaptă ultimul cuvânt...

Se-nvăpăiază umbre mute,
E-aproape visul de sfârșit.
El capu-ntre genuchi și-ascunde,
De mine chipul și-a ferit.

Dar într-o infinită oră,
Când nici o lege nu va fi,
El, nelegitimă fantomă,
Printre oglinzi v-a rătăci.

Și-atunci, în casa mea pustie,
Un fel de chip va fi sosit.
Și voi vedea-n oglindă, vie,
Figura noului venit.

27 august 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

foarte frumoasa..
multumesc de postare!
danab
joi, 03 septembrie 2015