Real, esență, toate se-ntretaie - Aleksandr Blok

Real, esență, toate se-ntretaie
În maiestuosul liniștii ocean.
Oricum privi-vei, blând, cu nepăsare -
Eu știu că universu-n mine-l am.
Simt, cred și știu ce nu mai știe nimeni:
Nu poate fi profetul fermecat.
Chiar eu demult blestem amar în sine-mi
Tot focul tău de patime iscat.
Nu mai pot fi nici slab, nici plin de vlagă,
Trecut, prezent - în mine-și au liman.
Real, esență, toate se dezleagă
În nesfârșitul liniștii ocean.
Aici, pe loc, iluminat deaodată,
Eu am trecut hotar-untr-un târziu
Și auzind chemarea așteptată
Am să dispar zburând în alt pustiu.

17 mai 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.