În octombrie - Aleksandr Blok

Văd capitala. Cât de sumbră e...
Ferestra mi-o deschid:
Se plimbă-n curte-n zi de octombrie
Căluțul prăpădit.

Spre malul negru al pământului
Fulgi moi alene cad,
Plăpândă în bataia vântului !
Stă cetina de brad.

Amară-i trecerea veleatului!
Ce bine-a fost cândva !
Văd fața tânără-a băiatului
Ce stă-n ograda mea.

Și totu-i vechi, aceeași trecere,
Precum a fost, va fi...
Băiatul, calul, o sa degere,
De frig voi suferi.

Ba și pe mine ,tam-nesam, așa,
În pod m-au alungat,
N-au stat măcar s-asculte spusa mea
Și-s lefter curățat.

Mă arde-un dor ca para focului,
Vreau slobod traiul meu,
Deși s-a stins steaua norocului,
De când tot beau mereu.

Steua-n pahar demult uitată e
Pe veci va fi așa?
Și sufletul meu iarăși freamătă:
Cu mine-i steaua mea !

Plutind vedenii cheamă - iată-le,
Se clatină în geam...
Și voi trăi de-andevăratelea,
Și aripi o să am !

Și tot ce am ,toate averile
Le voi lua ușor !
Îmi știu, îmi știu de-acum puterile,
Răcnesc și plec în zbor !

Către băiatul ce-o să degere
Pornesc prin vânt și foc...
E totul vechi, aceeași trecere,
Doar eu - nu sunt deloc !

octombrie 1906

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok