Carele cu oale - Alecu Donici

O tabără de care mergea la târg cu oale
A unui neguţător.
El însuşi cu-ngrijire le conducea în cale,
Sperând de Moşi s-adune folos însemnător;
Dar trebuia să treacă o renumită vale,
La care cărăuşii-ndată ce-au sosit,
Aşa s-au sfătuit:
Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte;
Iar carul după urmă să facă înainte,
Căci boii ce-l purtau,
Deprinşi fiind şi maturi, mai vrednici s-arătau;
Şi în adevăr, carul mergea încet, ca gândul
Cel încercat de grije şi frământat de ani.
Dar o pereche de juncani
A căror venea rândul,
Pe boii bine învăţaţi
Îi criticau de moarte:
— Uitaţi-vă, boi lăudaţi!
Vedeţi — ziceau — neghiobii, un car nu ştiu să poarte,
Ia uite la Boţolan!
Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian
În jug cum tot se lasă;
Ar vrea din el să iasă.
O, Doamne! Şi ce boi!
Cu ce renume mare!
Mai bine ar căra gunoi,
Sau ar şedea la bragă, pe somn şi pe mâncare...
Ia să ne vadă şi pe noi!..
Cu-aşa ocări, juncanii pornesc cu carul lor;
Dar greutatea îi apasă;
Ei să oprească vor,
Şi-n dreapta se cam lasă;
Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc,
O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul,
Răstoarnă oalele... şi în râpă se opresc...
Încât neguţătorul,
Cu mâinile crucişe, la hârburi se uita
Şi foarte greu ofta.
Eu nu ştiu cum s-a întâmplat,
Ţiu mult cu viitorul,
Căci de trecut m-am săturat
Şi nu-i păstrez amorul;
Dar vreau s-arăt la unii noi,
Cum ei în timpuri grele
La alţii văd numai noroi
Şi numai fapte rele;
Iar când s-apucă singuri ei
De trebi, ca oameni grei,
Răstoarnă carul drept de râpă
Şi tot încă mai ţipă.

Adăugat de: nowadays

vezi mai multe poezii de: Alecu Donici








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

P.S: Oh, iaca uitai ce era mai important (ca tot 'mi-amintii de caru' cu boi)..
Eram eu la sarvici, in zilele bune, cand nu umblam brambura. Si era cela al meu colegu' taaare nacajit, cumca di ce toate oalili i sa sparg in cap..
Eu vrut-am sa-i zic, de-ar fi cumva datorita functiei.. stii cum e, dupa grade!.. ca la tarie.
Ori, n-am vrut sa-l chisolesc mai tare decat era, asa ca-i spusai:

"Toti tragem din greu amaru':
Safu'-i bou' - iar noi, caru' "

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 01 iunie 2017



Dapai, domnule Donici, desi ma minunai foarte, ce crezi ca-mi dadu prin capu' ista?! ca oare ce sacriu mi-as alege eu di-acolo'se!?! ca unu' luce' mai tare ca altu'.. vaaaaleeeeiiiii!...
da' stii ce?! iaca sadem eu tare nehotarat, fiindca n-ave' di care voiem eu! de nuc! (ca taaaaare fosta-mi-o drag cel copaciu)..
noriocu' lor, ca n-aveu di cari voiem io!..
ca imediat imi facem rezarvaria. Ori, socot ca mai este timp..
Ma multamem si eu a zambi, colo, privind fagurii!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 01 iunie 2017



Ei, si cum trecem eu col'sa, pe langa "mergeti in rai cu noi" cei firma, numa' ce-mi vaz 'nainte-mi ditamai hurdugaia de masina.. cu ce, crezi?! cu niste Săcrie! Da' partea interesanta, ca dincolo de afacerea banoasa, de pe urma nepricopsitilor intr-ale vietii, ori ale distinsilor, piosilor si dreptilor (iarta-mi giudecata), stateu sacriile cele asaaa... dom'le! Ca fagurii de miere!.. Cum sad colo in stuchi, numa'decat sa le vie albinile-ntr-insii!.. iac'ase!
th3mirr0r
joi, 01 iunie 2017



Ziua buna, domnule Donici!..
Iar venii colea, la dvs. intr-a mai ceti niscavai peceti de invatatura!..
Acu' sa leaga, in vreun fel, intamplarea me din piata...
da' acu't zic!
Ce eram io intr-o fuga spre piata, precum mi-i dupa obicei uneori, sa ma duc intr-a culege covrigi, s-apoi, cu gand sa impart pe cela din oferta (5+1) la vreun popa care mi-o unge fruntea cu mir, sa ma mai lumineze oleaca, ori la vreun nacajit, intr-a-l testa, sa vaz de chiar vre ceva de-ali gurii, ori banii cezarului sa transforma in vreo Cezara!..
Da' hai sa-ti zic!..
th3mirr0r
joi, 01 iunie 2017