AlbAtros - creaţii proprii

De ce,îi stai așa de mult în preajmă?
Nu știi că,
dacă te apropii mult de foc,
poți lua foc și tu...când nu te aștepți?

Încredere, mireasă a minciunii
te-ai trezit conjungând la verbe
absurd și trist aș zice
când dansul printre stări

Într-o zi de vară
ne-am jucat la cărți iubirea,
împărțind în mod egal cărțile,
am aruncat pe masă o clipă,

În fiecare dimineață
arunc peste balconul sufletului
visele din noaptea ce a trecut
iar toată ziua calc pe ele

Ninge ,
ninge cu flori de lumină
la cei ce aduc iubire.

Îmbrăcată în matasea dimineții
zbor prin tărâmul sufletului
precum un fluture
îmbrățișat de razele soarelui,

În dimineața aceasta
am desenat pe un geam aburit
flori printre stele
denumindu-le florile iubirii.

Lângă tine
mă simt adolescenta
ce zâmbește și răde permanent
precum un copil dezmierdat.

Am fost o harpă iubitoare,
vrăjită
de-ale tale strune cântătoare,
zâmbind mereu în faptul serii

Ți-am dăruit un trandafir
catifelat,de-un roșu aprins,
pe care l-am sărutat
cu mii și mii de cuvinte