Agafia - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • S-au înalțat castanii în floare

    de astăzi,
    mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
    încât o aud cum se rostogolește,
    închisă într-o sfera albastră.

  • Rădăcina care ne leagă

    ai intrat cu amiezile
    și toamnele
    căutai un loc să le ascunzi
    ca și cum ți-ar fi fost frică

  • Te caut, Doamne !

    sunt nopți în care populez insomnia
    și inima Ta cu neliniști
    cu fuga mea
    gândul alergă în cerc amețitor

  • Te-aș întreba...




    Te-aș întreba despre-o toamnă

  • Vis

    Se făcea că eram aripă
    de apă și frunze
    căzute din ochii mamei
    nu-mi aduceam aminte

  • Șah-mat

    suntem doar noi,
    fiecare cu singurătatea lui.
    Pasărea din inima nopții
    clatină tăcerea împietrită-n aer.

  • Doina vântului de seară

    Şoaptă tristă, văl de pară,
    Seara-ncet în trup coboară,
    Tremur de iluzii frânte,
    Plâns de păsări să mă cânte.

  • Atâta doar o elegie

    noaptea-şi dilată insomnia
    lângă o cafea amară şi-o ţigară
    cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri
    hapsână de iubire

  • În acel atunci

    Atunci,
    s-a deschis ochiul ceţii,
    tăcerea de spaimă şi durere,
    neputinţa mea

  • Ştiam că ai să pleci

    gândurile prinse ca
    într-un cortegiu tragic
    mustesc rana sub paşii
    umezesc ţărână cu fiecare minciună